cornițe, s.f. Varietate de struguri cu boabe negre-roșietice, asemănătoare cu coarna (2). – Coarnă + suf. -iță.
, cornițe, s.f. 1. Dispozitiv asemănător cu un scaun, având tăblia în forma de U, pe care se așează o roată de lemn când i se pun obezile. 2. (La pl.) Coarne mici (încă nedezvoltate) pe care le au unele animale. – Corn1 + suf. -iță.