definiția cornificat definiție dex

, cornífic, vb. I. 1. Tranz. A transforma celulele moi din stratul de bază al epidermei în celule cornoase. 2. Refl. A se transforma în țesut cornos. – Din corn¹.

, cornífic, vb. I. 1. Tranz. A transforma celulele moi din stratul de bază al epidermei în celule cornoase. 2. Refl. A se transforma în țesut cornos. – Din corn¹.

vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cornífică

vb., ind. prez. 3 sg. și pl. cornífică

tranz. A face să se cornifice. /corn + suf. ~ifica

pers. 3 se cornífică intranz. A se transforma în țesut cornos. /corn + suf. ~ifica

tranz. A face să se cornifice. /corn + suf. ~ifica

pers. 3 se cornífică intranz. A se transforma în țesut cornos. /corn + suf. ~ifica

vb. I. 1. tr. A transforma celulele moi din stratul de bază al epidermei în celule cornoase. ♦ (Fam.; despre femei căsătorite) A-și înșela soțul; a încornora. 2. refl. A se transforma în țesut cornos. [P.i. cornific. / cf. lat. cornus – corn, fieri – a deveni].

vb. I. 1. tr. A transforma celulele moi din stratul de bază al epidermei în celule cornoase. ♦ (Fam.; despre femei căsătorite) A-și înșela soțul; a încornora. 2. refl. A se transforma în țesut cornos. [P.i. cornific. / cf. lat. cornus – corn, fieri – a deveni].

vb. I. tr. a transforma celulele moi din stratul de bază al epidermei în celule cornoase. ♢ (fam.; despre femei căsătorite) a-și înșela soțul; a încornora. II. refl. a se transforma în țesut cornos. (< corn + -ifica)