definiția cornuti definiție dex

s. pl. v. căldărușă.

, cornuți, -te, adj. 1. (Și substantivat, f.) (Animal) Care are coarne. 2. Cu coarne mari, bine dezvoltate. 3. Compus: (Bot.) secară-cornută = cornul-secarei, v. corn¹ (I 9). – Lat. cornutus.

adj. m., pl. cornúți; f. sg. cornútă, pl. cornúte

și substantival Care are coarne. /<lat. cornutus

adj., s.f. (Animal, vită) cu coarne. [< lat. cornutus, cf. fr. cornu].

adj., s. f. (animal, vită) cu coarne. (< lat. cornutus)

s. v. ciumăfaie, laur, retortă.

, cornuți, s.m. 1. Plantă erbacee cu tulpina târâtoare și cu fructele în formă de capsule mari, cilindrice (Cerastium alpinum). 2. Plantă erbacee cu flori albe (Cerastium arvense). – Corn¹ + suf. -uț.

s. (BOT.; Cerastium arvense) (reg.) canariță.

s. m., pl. cornúți

m. Plantă erbacee târâtoare, având fructe de forma unor capsule cilindrice. /corn + suf. ~uț

s. pl. v. scaietele-popii.

(bot.) s. m.

s. f., art. secára-cornútă