, pers. 3 coroiază, vb. I. Refl. (Rar; despre nas) A se încovoia (ca ciocul coroiului). [Pr.:-ro-ia] – Din coroiat (derivat regresiv).
vb. a se încovoia. (I s-a ~ nasul.)
vb., ind. prez. 3 sg. și pl. coroiáză; conj. prez. 3 sg. și pl. coroiéze
tranz. A face să se coroieze; a arcui; a încovoia; a cambra; a curba. [Sil. -ro-ia] /Din coroiat
pers. 3 se ~iáză intranz. A căpăta formă de arc; a se încovoia; a se arcui; a se curba; a se cambra. [Sil. -ro-ia] /Din coroiat