coșărci, s.f. (Reg.) Coș1 – Coșar1 + suf. -că.
s. (pop.) târnă, (reg.) târneață, târnog. (Duce marfa într-o ~.)
s. v. cămin, coș, coșar, horn, paner, pătul, porumbar.
s. f., g.-d. art. coșărcii; pl. coșărci
f. Coș mare împletit din nuiele. /coșar + suf. ~că