, cositori, -oare, adj., s.m. si f. 1. Adj. Care cosește. 2. S.m. și f. Cosaș (1). – Cosi + suf. -tor.
s.n. Staniu. – Din sl. kositerŭ.
(staniu) s. n.; simb. Sn
n. Metal moale, alb-argintiu, maleabil și ductil, întrebuințat la acoperirea altor metale, pentru a le feri de coroziune, și la fabricarea tinichelei; staniu. /<sl. kositeru
și substantival Care cosește. /a cosi + suf. ~tor
s.m. – Staniu. Gr. ϰασσίτερος (Murnu 15), probabil prin intermediul sl. kositerŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 304; DAR; Vasmer, Gr., 83); cf. bg. kositro, sb. kòsitar. – Der. cositori (var. costori, custuri), vb. (a spoi cu cositor); cos(i)torar, s.m. (persoană care lucrează în cositorit); cositoreală, s.f. (acțiunea de a cositori).