definiția cositorii definiție dex

(pe cineva) cu cositor / cu plumb expr. (intl., înv.) a împușca (pe cineva).

cositori, s.f. Mașină de cosit. – Cosi + suf. -toare.

(unealtă) s. f., g.-d. art. cositórii; pl. cositóri

f. Mașină agricolă pentru cositul plantelor erbacee. [G.-D. cositorii] /a cosi + suf. ~toare

, cositori, -oare, adj., s.m. si f. 1. Adj. Care cosește. 2. S.m. și f. Cosaș (1). – Cosi + suf. -tor.

s.n. Staniu. – Din sl. kositerŭ.

s. v. cosaș.

s. v. staniu.

adj. m., (persoană) s. m., pl. cositóri; f. sg. și pl. cositoáre

(staniu) s. n.; simb. Sn

n. Metal moale, alb-argintiu, maleabil și ductil, întrebuințat la acoperirea altor metale, pentru a le feri de coroziune, și la fabricarea tinichelei; staniu. /<sl. kositeru

și substantival Care cosește. /a cosi + suf. ~tor

s.m. – Staniu. Gr. ϰασσίτερος (Murnu 15), probabil prin intermediul sl. kositerŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 26; Miklosich, Lexicon, 304; DAR; Vasmer, Gr., 83); cf. bg. kositro, sb. kòsitar. – Der. cositori (var. costori, custuri), vb. (a spoi cu cositor); cos(i)torar, s.m. (persoană care lucrează în cositorit); cositoreală, s.f. (acțiunea de a cositori).

, cositoresc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața interioară a unui vas, a unei piese etc. de metal cu un strat subțire de cositor pentru a împiedica oxidarea; a spoi. – Din cositor¹.

vb. a spoi. (~ un vas de aramă.)

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cositorésc, imperf. 3 sg. cositoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. cositoreáscă

tranz. (mai ales vase de metal) A acoperi cu un strat de cositor (în scop protector). /Din cositor

s. v. barba-ursului, coada-calului, pipirig.