definiția cositorit definiție dex

cositorituri, s.n. Faptul de a cositori. – V. cositori.

, cositoriți, -te, adj. (Despre obiectele de metal) Acoperit cu un strat subțire de cositor¹; spoit. – V. cositori.

, cositoriți, -te, adj. (Despre obiectele de metal) Acoperit cu un strat subțire de cositor¹; spoit. – V. cositori.

cositorituri, s.n. Faptul de a cositori. – V. cositori.

s. v. cositorire.

adj. spoit. (Vas de aramă ~.)

adj. spoit. (Vas de aramă ~.)

s. v. cositorire.

s. n., pl. cositoríturi

s. n., pl. cositoríturi

, cositoresc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafața interioară a unui vas, a unei piese etc. de metal cu un strat subțire de cositor pentru a împiedica oxidarea; a spoi. – Din cositor¹.

vb. a spoi. (~ un vas de aramă.)

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cositorésc, imperf. 3 sg. cositoreá; conj. prez. 3 sg. și pl. cositoreáscă

tranz. (mai ales vase de metal) A acoperi cu un strat de cositor (în scop protector). /Din cositor