, cosoare, s.n. 1. Cuțit scurt, cu vârful încovoiat, întrebuințat în viticultură și în pomicultură. 2. Plantă erbacee acvatică, cu tulpină lungă și subțire, cu flori unisexuate, solitare și cu fructe ovale prevăzute cu spini (Ceratophyllum demersum). – Din sl. kosorĩ.
n. Cuțit cu lama scurtă și încovoiat la vârf, folosit în viticultură și pomicultură. /<sl. kosori
m. Specie de plante acvatice cu tulpina foarte lungă, servind drept hrană animalelor din lacuri și bălți. /<sl. kosori
s.n. – 1. Cuțit scurt. – 2. Plantă (Ceratophyllum demersum). – 3. Varietate de aloe (Stratiodes aloides). – 4. (Arg.) Membru viril. – Mr., megl. cosor. Sl. kosorĭ, der. de la kosa „coasă” (Miklosich, Lexicon, 305; Cihac, II, 74; Conev 66; Vaillant, BL, XIV, 14); cf. bg. koser, sb. kòsor, slov. kosêr, rus. kosorĭ. – Der. cosori (var. încosori), vb. (a tăia; a lovi; a îmboldi, a ațîța, a irita; Arg., a copula).