cotari, s.m. 1. Persoană care măsoară cu cotul (II) dimensiunile butoaielor pentru a le calcula capacitatea. 2. (Înv.) Slujbaș însărcinat să supravegheze măsurătorile cu cotul (II) ale mărfurilor vândute sau cu verificarea lungimii reglementare a cotului. 3. (La pl.) Larvă a unor fluturi, cu mers caracteristic. – Cot + suf. -ar.
cotáre, s.n. (reg.) 1. tinda unei stâne de oi, unde stau scaunele pentru mulsul oilor; arcaci, comarnic. 2. (la pl.) ușile prin care ies oile din strungă la muls.
s.n. – Loc de muls, în ogradă. Bg. kotar, sb. kótar „staul” (DAR). – Der. cotarcă, s.f. (hambar; coș), din sb., mag. kotarka; cotăriță, s.f. (Banat, coș), din sb. kotarica; cotîrlău, s.n. (nișă, firidă); cotîrleț, s.n. (ogradă). Cf. Skok 66.
cotări, s.f. Acțiunea de a cota și rezultatul ei; apreciere, prețuire, considerare. – V. cota.