cotărituri, s.n. (Înv.) Dare impusă negustorilor care vindeau marfă cu cotul (II). – Cot + suf. -ărit.
cotărituri, s.n. Faptul de a cotări. – V. cotări.
cotărituri, s.n. Meseria cotarului. – Cotar + suf. -it.
(măsurare cu cotul) s. n., pl. cotăríturi