s.f. (Reg.) Coțcărie. ♢ Expr. A juca cuiva o coțcă = a înșela pe cineva. – Din scr. kocka „zar”.
s.f. (Reg.) Coțcărie. ♢ Expr. A juca cuiva o coțcă = a înșela pe cineva. – Din scr. kocka „zar”.
s. v. escrocherie, hoție, impostură, înșelăciune, înșelătorie, pungășeală, pungășie, șarlatanie, șmecherie, zar.
s. v. escrocherie, hoție, impostură, înșelăciune, înșelătorie, pungășeală, pungășie, șarlatanie, șmecherie, zar.
f. reg. Faptă de coțcar; șarlatanie; potlogărie; escrocherie; impostură. /<sb. kocka
f. reg. Faptă de coțcar; șarlatanie; potlogărie; escrocherie; impostură. /<sb. kocka
s.f. (reg.) 1. coțcărie, pungășie, șarlatanie, șmecherie, înșelătorie. 2. zar de jucat. 3. pătrățel (de pe o țesătură). 4. cocoloș, ghem.
s.f. (reg.) 1. coțcărie, pungășie, șarlatanie, șmecherie, înșelătorie. 2. zar de jucat. 3. pătrățel (de pe o țesătură). 4. cocoloș, ghem.
s.f. – 1. Ziar. – 2. Minge. – 3. Minciună, înșelătorie, escrocherie. Sb., mag. kocka. Este dublet al lui cotcă, s.f. (Trans., Olt., minge), din mag. kotyka (DAR). – Der. coțcar (var. coțcaș), s.m. (înșelător, hoț, potlogar); coțcărie, s.f. (potlogărie).
s.f. – 1. Ziar. – 2. Minge. – 3. Minciună, înșelătorie, escrocherie. Sb., mag. kocka. Este dublet al lui cotcă, s.f. (Trans., Olt., minge), din mag. kotyka (DAR). – Der. coțcar (var. coțcaș), s.m. (înșelător, hoț, potlogar); coțcărie, s.f. (potlogărie).