cotigesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A schimba direcția; a coti. ♢ Expr. (Rar) A nu mai avea încotro cotigi = a se afla într-o situație fără ieșire. – Din cotigă.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotigésc, imperf. 3 sg. cotigeá; conj. prez. 3 sg. și pl. cotigeáscă