definiția cotilii definiție dex

cotili, s.m. Cavitate osoasă în care se articulează un alt os. – Din fr. cotyle.

s. m., pl. cotíli

Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la o) cavitate”. [< fr. cotyle, cf. gr. kotyle].

s.m. Cavitate osoasă în care se articulează un alt os. [< fr. cotyle, cf. gr. kotyle – cavitate].

s. m. cavitate a unui os în care se articulează un alt os. (< fr. cotyle)

elem. „cavitate”. (< fr. cotyl/o/-, cf. gr. kotyle)

cotilesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla prin locuri întortocheate, cu multe cotituri. ♦ A căuta cu de-amănuntul; a cotrobăi, a scotoci. [Var.: cotelí vb. IV] – Din scr. kotiljati (se).

vb. v. căuta, cotrobăi, răscoli, scormoni, scotoci, umbla.

vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotilésc, imperf. 3 sg. cotileá; conj. prez. 3 sg. și pl. cotileáscă

tranz. reg. 1) A da de-a rostogolul; a rostogoli. 2) A umbla prin locuri cu multe coturi. /<sb. kotyljati

intranz. reg. (despre ființe) A merge agale, legănându-se. /<sb. kotyljati