cotoi, s.m. Masculul pisicii; motan, cotoc. – Probabil din *cot(< sl. kotŭ „pisică”) + suf. -oi.
(instrument, os, copan) s. n., pl. cotoáie
m. Mascul al pisicii; motan; pisoi; cotoșman. ♢ A avea ochi de ~ a avea privirea vicleană. A umbla ca un ~ a nu se ocupa cu nimic serios; a hoinări. [Sil. co-toi] /cot + suf. ~oi
, cotoáie, s.n. (reg.) 1. picior de pasăre friptă; copan, coapsă, tâmp, artig, ciric. 2. (la om) partea piciorului până la genunchi. 3. ciolan.
, cotoáie, s.n. (reg.) 1. parte a căruței; cotóci, cotógi, mănuși, stâlpușori. 2. (la pl.) brațele ferestrăului.