s. f., pl. cotonoáge
, cotonoáge, s.f. (reg.) unealtă agricolă de forma unui băț mai gros, ascuțit la un capăt care este îmbrăcat în fier; cu el se fac găurile în pământ pentru sădirea firelor de răsad sau pentru aracii de la vie; chitonog, chitonag.
s.f. pl. (reg.) picioroange.
cotonogi, -oage, adj. (Adesea substantivat) Bolnav de picioare, șchiop; p. ext. lipsit de o mână sau de un picior. – Din ucr. kuternoha.
și substantival (despre ființe) Care este infirm de un picior; care merge șchiopătând; șchiop; șontorog. /<ucr. kuternoha
adj. – 1. Șchiop. – 2. Invalid. Pol. kuternoga „șchiop”, rut. kutornogyi „paralitic” (Cihac, II, 77; Löwe 81; DAR). – Der. cotonoagă (var. chitonog, chitonag), s.f. (țăruș); cotonogi, vb. (a rămîne șchiop; a contracta o boală de picioare; a da lovituri la picioare; a bate, a lovi); cotonogeală, s.f. (bătaie, pedepsire; boală a oilor, ale căror copite se crapă ca urmare a umezelii).
cotonogésc, vb. IV. 1. Tranz. (Fam.) A bate zdravăn pe cineva; a-i rupe picioarele. 2. Intranz. (Rar) A se îmbolnăvi de picioare; a șchiopăta. ♦ (Despre animale) A ologi. – Din cotonog.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotonogésc, imperf. 3 sg. cotonogeá, conj. prez. 3 sg. și pl. cotonogeáscă