cotorosésc, vb. IV. Refl. (Înv. și reg.) A se descotorosi. – Cf. bg. kurtulisvam.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cotorosésc, imperf. 3 sg. cotoroseá; conj. prez. 3 sg. și pl. cotoroseáscă
vb. refl. – 1. A scăpa de ceva sau de cineva, a se degaja, a se dezbăra. – 2. A dispărea, a se face nevăzut. – Mr. cutursire. Formație expresivă (Graur, BL, IV, 105); probabil fără legătură cu tc. kurtarmak „a elibera” (Șeineanu, II, 146; Densusianu, Rom., XXVIII, 76; Cihac, II, 77; Pacu, II, 129). Var. cortorosi, pe care DAR o indică drept forma de bază este destul de rară. – Der. descotorosi, vb. (a scăpa de ceva sau cineva); cotoroseală, s.f. (acțiunea de a dispărea). Cf. cotroci.