coverte, s.f. Puntea superioară a unei nave; punte de manevră. – Din it. coverta. Cf. ngr. k u v é r t a.
s. v. punte.
(nav.) s. f., g.-d. art. covértei; pl. covérte
f. Punte superioară a unei nave; punte de manevră. /Orig. nec.
covérte, s.f. (înv.) plic de scrisoare.
s.f. Puntea superioară a unei nave. [< ngr. kuverta, it. coverta].
s. f. puntea superioară a unei nave. (< it. coverta)