covrigi, s.m. Produs alimentar în formă de inel, de opt etc., preparat din făină de grâu (și presărat cu sare, susan, mac etc.). ♢ Expr. A se face covrig = a se încovriga, a se încolăci. A scoate (sau a ajunge, a ieși) la covrigi = a face să devină (sau a deveni) foarte sărac. – Din bg. kovrig.
m. Produs de panificație în formă de inel. ♢ A se face ~ a se încovoia (de frig, de durere etc.). A ajunge (sau a ieși) la ~gi a sărăci peste măsură. A scoate pe cineva la ~gi a ruina pe cineva; a-l aduce la sapă de lemn. /<bulg. kovrig
s.m. – Produs alimentar în formă de opt, de inel etc. preparat din făină. Bg., rus. kovrig(a), din tc. kevrek (Miklosich, Slaw. Elem., 25; Cihac, II, 78; Conev 96; Berneker 594; Mladenov 244). – Der. covrigar, s.m. (persoană care face covrigi); covrigărie, s.f. (prăvălie unde se vînd covrigi); covriga (var. covrigi, încovriga), vb. (a da formă rotundă, a rotunji; a încolăci; a curba, a arcui). Din rom. provine mag. kovri (Edelspacher 17).
vb. (sil. -vri-), ind. prez. 1 sg. și 3 pl. covrigésc, imperf. 3 sg. covrigeá; conj. prez. 3 sg. și pl. covrigeáscă