crachéz, vb. I. Tranz. A descompune prin cracare o substanță organică. – Din fr. craquer.
crăci, s.f. Ramură (mai groasă) a unui copac; creangă. ♢ Expr. A-și tăia craca de sub picioare = a-și pune în primejdie situația printr-o acțiune necugetată. – Din crac2.