craidoni, s.m. (Înv.) Crai (2). – Crai + don [Juan].
s. v. afemeiat, crai.
s. m. (sil. crai-), pl. craidóni
m. Bărbat ușuratic, care se ține de chefuri și de aventuri amoroase; crai. [Sil. crai-don] /Din crai