crailâcuri, s.n. Atitudine, comportare, faptă, viață de crai (2). – Crai + suf. -lâc.
s. (livr.) libertinaj, (pop. și fam.) berbantlâc, (Mold.) crancalâc, (înv.) preacurvie. (~ul unui bărbat.)
s. n. (sil. crai-), pl. crailâcuri
n. pop. Comportare caracteristică unui crai; desfrânare. /crai + suf. ~lâc