Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția crainice definiție dex
crainice
găsește rime pentru
crainice
Cuvinte apropiate:
crainic
,
crainică
CRÁINIC, -Ă,
crainici
, -ce,
subst.
1.
S.m. (Înv.)
Persoană
care
anunța
mulțimii
poruncile
suveranului
sau
ale
autorităților
;
vestitor
.
2.
S.m. și f.
Persoană
care
citește
informațiile
,
comunicările
,
știrile
oficiale
etc.,
anunță
programul
la o
stație
de
radio
, de
televiziune
sau la o
manifestație
;
spicher
.
3.
S.m. (
Reg
.)
Hăitaș
,
gonaci
(la
vânătoare
). – Din ucr.
krajnik.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia crainice
CRÁINIC
s.
1.
mesager
,
sol
,
trimis
,
vestitor
, (
reg
.)
crancău
, (înv.)
poslaneț
,
poslanic
,
pristav
,
strigător
,
telal
.
(Au
anunțat
vestea
printr-un ~.)
2.
spicher
.
(~ la
televiziune
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia crainice
CRÁINIC
s. v.
buhai
,
coinac
,
colăcar
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia crainice
cráinic
s. m., pl.
cráinici
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia crainice
CRÁINI//C ~că (~ci, ~ce)
m. și f.
1)
înv.
Persoană
care
aducea
la
cunoștința
mulțimii
poruncile
suveranului
sau
ale
autorităților
;
vestitor
. 2)
Persoană
care
citește
informațiile
,
comunicările
oficiale
,
anunță
programul
la un
post
de
radio
sau de
televiziune
;
spicher
. /<ucr.
krajnik
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia crainice
cráinic
,
cráinice,
s.n. (
reg
.)
mașină
de
ridicat
pietre
și
lemne
grele
;
granic
,
posadă
.
Dictionar: Dictionar de arhaisme si regionalisme - DAR
|
definitia crainice
cráinic (cráinici),
s.m. –
1.
Herald
,
dregător
. –
2.
Vestitor
. –
3.
Perceptor
de
dări
.
Origine
incertă
. Dată find
prezența
rut.
krajnik
„
judecător
” și a mag.
krajnik
„
judecător
al
nobililor
”
ar
putea
reprezenta
un sl.
*krajnikŭ
„
regal
”, de la
krai
„
rege
”, cf.
crai
;
poate
fi însă și o der.
internă
a
rom
. După Skok,
Slavia
,
IV
, 328,
Candrea
și
DAR
rom
.
provine
din rut.; Scriban se gîndește la sl.
krai
„
margine
”, cf.
craină
. Der.
crăni
(ci),
vb. (a
vesti
, a
anunța
, a
face
cunoscut
);
cranga
, adv. (Mold., ca un
vagabond
),
probabil
în
loc
de
crain(i)ci
, în
expresia
a
umbla
creanga
;
crancău
, s.m. (Mold.,
petrecăreț
,
haimana
);
crancalîc
, s.m. (Mold.,
petrecere
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia crainice
cráinic (cráinice),
s.n. – Pîrghie cu care se
ridică
piatra
morii
de grîu. – Var.
gra(i)nic
. Germ.
Kranich
(
DAR
). În
Banat
și Olt.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia crainice
CRÁINICĂ
s.
spicheriță
. (~
la
radio
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia crainice
cráinică
s. f., g.-d.
art
.
cráinicei
;
pl.
cráinice
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia crainice
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK