cramponéz, vb. I. Refl. A se agăța cu desperare de ceva sau de cineva; fig. a se ține morțiș, scai de ceva sau de cineva, a nu voi să renunțe, a se strădui din toate puterile să păstreze ceva. – Din fr. cramponner.
vb., ind. prez. 1 sg. cramponéz, 3 sg. și pl. cramponeáză
intranz. 1) A se agăța cu putere (ținându-se ca un crampon). 2) fig. A sta cu fermitate pe aceleași poziții, fără a ceda. /<fr. se cramponner
vb. I. refl. A se agăța puternic de ceva sau de cineva (pentru a obține ceva); (fig.) a se ține scai, morțiș de ceva sau de cineva. [< fr. cramponner].