creanțiere, s.n. Registru în care se ține evidența creanțelor. [Pr.: cre-an-ți-er] – Creanță + suf. -ier.
creanțieri, -e, s.m. și f. (Rar) Creditor. [Pr.: cre-an-ți-er]. – Din fr. créancier.
m. Persoană care are de primit bani de la un datornic. [Sil. -ți-er] /creanță + suf. ~ier