s.f. Însușirea de a fi credul, tendința de a crede orice cu ușurință, fără a cerceta mai de aproape. – Din fr. crédulité, lat. credulitas, -atis.
s. 1. v. naivitate. 2. candoare, ingenuitate, inocență, naivitate. (E de-o ~ dezar-mantă.)
s. f., g.-d. art. credulității
s.f. Însușirea de a fi credul, ușurința de a crede lucruri lipsite de temei. [Cf. fr. crédulité, lat. credulitas].