crepitații, s.f. (Med.) Zgomot patologic repetat, produs de ciocnirea a două oase fracturate, de frecarea aerului când pătrunde în plămânii bolnavi etc. – Din fr. crépitation.
s. f. (sil. -ți-e), art. crepitáția (sil. -ți-a), g.-d. art. crepitáției; pl. crepitáții, art. crepitáțiile (sil. -ți-i-)
f. med. Zgomot produs de frecarea capetelor unor oase fracturate sau de pătrunderea aerului în plămânii bolnavi. [Art. crepitația; G.-D. crepitației; Sil. -ți-e] /<fr. crépitation
s.f. Trosnitură produsă de ciocnirea extremităților unui os fracturat, de aerul pătruns în plămânii bolnavi etc. [Gen. -iei, var. crepitațiune s.f. / cf. it. crepitazione, fr. crépitation].
s. f. trosnitură produsă de ciocnirea extremitățile unui os fracturat, de aerul pătruns în plămânii bolnavi. (< fr. crépitation)