Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția crezutele definiție dex
crezutele
găsește rime pentru
crezutele
CRÉDE,
cred
,
vb. III.
1.
Tranz. A fi
încredințat
sau
convins
de un
fapt
, de
existența
sau de
adevărul
unui
lucru
. ♢ Expr.
Cred
și eu!
= se
înțelege
de la
sine
, nu e de
mirare
.
Ce
(sau
cum
)
crezi
?
se
zice
pentru
a
exprima
o
amenințare
sau o
afirmare
sigură
.
2.
Intranz. A
recunoaște
dreptatea
cuiva, a fi
înțelegător
față
de
durerea
sau de
suferința
cuiva. ♢ Expr.
A nu-i
veni
(cuiva)
să
creadă
sau
a nu-și
crede
ochilor
(sau
urechilor
),
exprimă
mirarea
față
de un
lucru
de
necrezut
.
3.
Tranz. A
socoti
, a fi de
părere
, a-și
închipui
, a i se
părea
. ♦ A
considera
pe cineva
altfel
decât
este în
realitate
. ♦ Refl. A avea
despre
sine
o
părere
exagerat
de
bună
; a fi
îngâmfat
.
4.
Intranz. A avea
încredere
deplină
în cineva sau în ceva; a-și pune
toată
nădejdea
în cineva sau în ceva.
5.
Intranz. A
admite
existența
lui
Dumnezeu
și a
accepta
dogmele
bisericii
;
p. ext.
a avea o
anumită
credință
religioasă
. – Lat.
credere
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia crezutele
CRÉDE
vb.
1.
v.
considera
.
2.
a
considera
, a
găsi
, a
socoti
, a
vedea
.
(Această
circumstanță
o ~ de
bun
augur
.)
3.
a se
considera
, a se
închipui
, a se
socoti
, a se
vedea
, (pop.) a se ține.
(Se ~
inteligent
.)
4.
v.
bănui
.
5.
a
presupune
, a
socoti
, (
franțuzism
) a
prezuma
, (
reg
.) a
probălui
, (înv.) a
supoza
.
(~ că
vom
pleca
în
două
zile
.)
6.
v.
aștepta
.
7.
v.
părea
.
8.
v.
spera
.
9.
v.
încrede
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia crezutele
créde
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
créd
,
1 pl.
crédem
;
conj. prez. 3 sg. și pl.
creádă
;
part
.
crezút
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia crezutele
A CRÉDE cred 1.
tranz.
1) A
accepta
ca
fiind
adevărat
sau
posibil
.
~
cele
spuse
.
♢
Cred
și eu
se
înțelege
de la
sine
. 2)
(de
regulă
,
urmat
de o
completivă
)
A
găsi
de
cuviință
; a
socoti
; a
considera
; a
gândi
. 3) A
prețui
printr-o
judecată
favorabilă
; a
considera
; a
socoti
; a
aprecia
.
Acest
semn
îl
credem
de
bun
augur
.
4)
(
persoane
)
A
trata
cu
îngăduință
,
cunoscând
situația
; a
înțelege
.
2.
intranz.
1) A avea (
toată
)
nădejdea
; a se
încrede
. 2) A avea o
anumită
credință
religioasă
; a fi
credincios
. /<lat
.
credere
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia crezutele
A SE CRÉDE mă cred
intranz.
A avea o
părere
exagerată
despre
calitățile
proprii
; a fi
încrezut
. /<lat
.
credere
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia crezutele
créde (-d, -ezút),
vb. –
1.
A
socoti
, a-și
imagina
, a-și
închipui
. –
2.
A fi de
părere
. –
3.
A avea
încredere
. –
4.
A avea
credință
religioasă
. –
5.
A da
credit
părerii
altcuiva
. –
6.
A
înțelege
, a
compătimi
, a fi
înțelegător
față
de
durerea
cuiva. –
7.
(Refl.) A fi îngîmfat, a avea o
părere
bună
despre
sine
. – Mr.
cred
, cridzui,
credere
, istr.
credu
. Lat.
crēdĕre
(Pușcariu 411;
Candrea
-
Dens
., 404; REW 2307;
DAR
); cf. it.
credere
,
prov., v. cat.
creire
, fr.
croire
, sp.
creer
,
port
.
crer.
– Der.
crez
,
s.n. (
totalitatea
principiilor
cuiva,
concepția
de
viață
);
crezut
, s.m. (
persoană
de
încredere
;
împuternicit
);
necrezut
, adj. (
incredibil
);
crezător
, adj. (
încrezător
;
credul
);
crezare
, s.f. (
încredere
);
crezămînt
, s.n. (
încredere
,
credit
);
încrede
, vb. (a
încredința
ceva cuiva;
rar
, a
asigura
; înv., a
converti
, a
convinge
; refl., a avea
încredere
, a avea
siguranță
, a
spera
);
încrezut
, adj. (
încrezător
;
fidel
; mîndru,
înfumurat
);
încrezător
,
adj. (
încrezător
,
credul
);
neîncrezător
, adj. (
incredul
;
bănuitor
);
încredere
, s.f. (
siguranță
,
credință
;
credulitate
);
neîncredere
, s.f. (
lipsă
de
încredere
,
suspiciune
);
încrezămînt
, s.n. (înv.,
credință
). Cf.
credință
.
Der. neol.
creanță
, s.f. (
credit
), din fr.
créance
;
credență
, s.f. (înv.,
bufet
,
mobilă
), din it.
credenza
,
sec
. XVIII; în Trans., cu var. înv.
credenț
, din germ.
Kredenz(tisch)
;
credit
, s.n., din it.
credito,
fr.
crédit
;
credita
, vb., din fr.
créditer
;
(a)creditivă
, s.f., din germ.
Akkreditiv
;
creditor
, s.m., din it.
creditore
;
credul
,
adj., din fr.
crédule
;
credulitate
, s.f., din fr.;
incredul
, adj.;
credibilitate
, s.f.
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia crezutele
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK