cricuri, s.n. Aparat portativ, acționat manual, folosit pentru ridicarea unor greutăți mari la mică înălțime prin împingere de jos în sus. – Din fr. cric.
s. (TEHN.) vinci, (pop.) vârtej, (Transilv.) șaitău.
s. v. prundăraș.
s. n., pl. crícuri
n. Instrument folosit pentru ridicarea unor greutăți mari la înălțime mică. /<fr. cric
crícuri, s.n. (reg.) suman scurt și strâmt.
s.n. Aparat folosit pentru ridicarea greutăților prin împingere în sus. [< fr. cric].
s. n. aparat portativ pentru ridicarea la înălțimi mici a greutăților prin împingere în sus. (< fr. cric)