definiția criminalul definiție dex

, criminali, -e, adj., s.m. și f. 1. Adj. Care conține o intenție nelegiuită, care constituie o crimă, referitor la crimă; rău, dăunător. 2. S.m. și f. Persoană care a săvârșit o crimă; criminalist². ♦ Criminal de război = persoană care, în timpul unui război, se face vinovată de crime împotriva legilor și uzanțelor războiului, precum și împotriva păcii internaționale și a umanității. – Din fr. criminel, lat. criminalis.

, criminaluri, s.n. (Înv.) Judecătorie, tribunal care judecă crimele; p. ext. pușcărie, închisoare. – Din germ. Kriminal[gericht].

, criminali, -e, adj., s.m. și f. 1. Adj. Care conține o intenție nelegiuită, care constituie o crimă, referitor la crimă; rău, dăunător. 2. S.m. și f. Persoană care a săvârșit o crimă; criminalist². ♦ Criminal de război = persoană care, în timpul unui război, se face vinovată de crime împotriva legilor și uzanțelor războiului, precum și împotriva păcii internaționale și a umanității. – Din fr. criminel, lat. criminalis.

, criminaluri, s.n. (Înv.) Judecătorie, tribunal care judecă crimele; p. ext. pușcărie, închisoare. – Din germ. Kriminal[gericht].

s., adj. 1. s., adj. asasin, bandit, omorâtor, ucigaș, (livr.) homicid, (rar) omucigaș, ucigător, (înv.) criminalist, omucid, războinic, șugubăț. (~ul a fost prins.) 2. adj. nelegiuit, (înv.) criminalicesc. (Faptă ~.)

s., adj. 1. s., adj. asasin, bandit, omorâtor, ucigaș, (livr.) homicid, (rar) omucigaș, ucigător, (înv.) criminalist, omucid, războinic, șugubăț. (~ul a fost prins.) 2. adj. nelegiuit, (înv.) criminalicesc. (Faptă ~.)

(tribunal, închisoare) s. n., pl. crimináluri

adj. m., (persoană) s. m., pl. crimináli; f. sg. criminálă, pl. criminále

(tribunal, închisoare) s. n., pl. crimináluri

adj. m., (persoană) s. m., pl. crimináli; f. sg. criminálă, pl. criminále

Care ține de crimă; propriu crimei. /<fr. criminal, lat. criminalis

Care ține de crimă; propriu crimei. /<fr. criminal, lat. criminalis

m. și f. Persoană care a săvârșit o crimă. /<fr. criminal, lat. criminalis

m. și f. Persoană care a săvârșit o crimă. /<fr. criminal, lat. criminalis

adj. Care constituie o crimă, de crimă. // s.m. și f. Făptuitor al unei crime. [< lat. criminalis, cf. fr. criminal].

adj. Care constituie o crimă, de crimă. // s.m. și f. Făptuitor al unei crime. [< lat. criminalis, cf. fr. criminal].

I. adj. care constituie o crimă, referitor la crimă. II. s. m. f. făptuitor al unei crime. (< fr. criminal, lat. criminalis)

I. adj. care constituie o crimă, referitor la crimă. II. s. m. f. făptuitor al unei crime. (< fr. criminal, lat. criminalis)

criminali, -e adj. v. crimă.