cripte, s.f. 1. Construcție subterană într-un templu antic în care se păstrau obiectele de cult, arhiva, tezaurul etc. 2. Cavou subteran, construit sub o biserică sau sub un monument. 3. Capelă subterană folosită ca loc de înmormântare sau de păstrare a relicvelor. 4. (Med.) Adâncitură mică în formă de tub, situată pe suprafața unei mucoase. – Din fr. crypte, lat. crypta.
f. 1) Construcție subterană într-un templu antic (pentru păstrarea obiectelor de cult, a tezaurului etc.). 2) Boltă subterană construită sub o biserică sau sub un monument, folosită ca loc de înmormântare; cavou. /<fr. crypte, lat. crypta
s.f. 1. Construcție subterană în templele antice, unde se păstrau obiectele de cult, tezaurul etc. ♦ Cavou subteran, locaș de înmormântare construit sub o biserică, sub un monument; capelă funerară subterană. 2. Formație anatomică asemănătoare unui sac mic deschis la gură; cavitate glandulară. [< it. cripta, fr. crypte, cf. gr. kryptos – ascuns].