(2) cristale și (1) cristaluri, s.n. 1. Sticlă de o fabricație specială, transparentă și perfect incoloră, cu însușirea de a refracta puternic lumina, întrebuințată pentru fabricarea lentilelor optice și a unor obiecte de lux. ♦ Obiect fabricat din cristal (1). 2. Substanță minerală solidă, omogenă, cu o structură internă regulată, care se prezintă sub forma unor poliedre. ♢ Cristal de stâncă = varietate transparentă, incoloră, de cuarț, care se prezintă în cristale mari și care este folosită în industria optică, în radiotehnică, ca piatră semiprețioasă etc. 3. (În sintagma) Cristale lichide = substanțe mezomorfe folosite la realizarea unor dispozitive optoelectronice de afișare. – Din fr. cristal, lat. crystallus.
(2) cristale și (1) cristaluri, s.n. 1. Sticlă de o fabricație specială, transparentă și perfect incoloră, cu însușirea de a refracta puternic lumina, întrebuințată pentru fabricarea lentilelor optice și a unor obiecte de lux. ♦ Obiect fabricat din cristal (1). 2. Substanță minerală solidă, omogenă, cu o structură internă regulată, care se prezintă sub forma unor poliedre. ♢ Cristal de stâncă = varietate transparentă, incoloră, de cuarț, care se prezintă în cristale mari și care este folosită în industria optică, în radiotehnică, ca piatră semiprețioasă etc. 3. (În sintagma) Cristale lichide = substanțe mezomorfe folosite la realizarea unor dispozitive optoelectronice de afișare. – Din fr. cristal, lat. crystallus.
(obiect de cristal) s. n., pl. cristáluri
(obiect de cristal) s. n., pl. cristáluri
n. 1) Sticlă de calitate superioară, de fabricație specială, incoloră, folosită în optică și pentru fabricarea unor obiecte. 2) Obiect fabricat din această sticlă. /<fr. cristal, lat. crystallus
n. Corp solid, transparent și incolor, cu fețe plane și cu o formă geometrică de poliedru. ♢ ~-de-stâncă varietate in-coloră, transparentă, de cuarț. /<fr. cristal, lat. cristallus
n. 1) Sticlă de calitate superioară, de fabricație specială, incoloră, folosită în optică și pentru fabricarea unor obiecte. 2) Obiect fabricat din această sticlă. /<fr. cristal, lat. crystallus
n. Corp solid, transparent și incolor, cu fețe plane și cu o formă geometrică de poliedru. ♢ ~-de-stâncă varietate in-coloră, transparentă, de cuarț. /<fr. cristal, lat. cristallus
s.n. – Sticlă specială, transparentă și perfect incoloră. – Mr. cristal. Ngr. ϰρύσταλλος (sec. XVII), și mai modern din fr. cristal. – Der. (din fr.) cristalin, s.n.; cristaliza, vb.; cristalizație, s.f.
s.n. – Sticlă specială, transparentă și perfect incoloră. – Mr. cristal. Ngr. ϰρύσταλλος (sec. XVII), și mai modern din fr. cristal. – Der. (din fr.) cristalin, s.n.; cristaliza, vb.; cristalizație, s.f.
s.n. 1. Sticlă de fabricație specială, de calitate superioară, transparentă și incoloră. ♦ Obiect confecționat dintr-o astfel de sticlă. 2. Fragment al unui compus (mai ales dintr-o rocă) care are de la natură o formă geometrică de poliedru. 3. Cristal-de-stâncă = formă naturală cristalizată, pură, a silicei. // (Și în forma cristalo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) cristal”, „de cristal”. [Pl. -le, -luri. / < gr. krystallos – gheață, cf. it. cristallo, fr. cristal, germ. Kristall].
s.n. 1. Sticlă de fabricație specială, de calitate superioară, transparentă și incoloră. ♦ Obiect confecționat dintr-o astfel de sticlă. 2. Fragment al unui compus (mai ales dintr-o rocă) care are de la natură o formă geometrică de poliedru. 3. Cristal-de-stâncă = formă naturală cristalizată, pură, a silicei. // (Și în forma cristalo-) Element prim de compunere savantă cu semnificația „(referitor la) cristal”, „de cristal”. [Pl. -le, -luri. / < gr. krystallos – gheață, cf. it. cristallo, fr. cristal, germ. Kristall].
elem. „cristal”. (< fr. cristall/o/-, cristalli-, cf. gr. krystallos, gheață, sticlă)
s. n. 1. corp mineral (dintr-o rocă) sub formă de poliedru, mărginit de fețe netede. 2. ~ de stâncă = formă naturală cristalizată, pură a silicei. 3. (p. anal.) sticlă de fabricație specială, de calitate superioară, transparentă și incoloră. ♢ vas, obiect fabricat dintr-o astfel de sticlă. (< fr. cristal, gr. krystallos)
s. n. 1. corp mineral (dintr-o rocă) sub formă de poliedru, mărginit de fețe netede. 2. ~ de stâncă = formă naturală cristalizată, pură a silicei. 3. (p. anal.) sticlă de fabricație specială, de calitate superioară, transparentă și incoloră. ♢ vas, obiect fabricat dintr-o astfel de sticlă. (< fr. cristal, gr. krystallos)
elem. „cristal”. (< fr. cristall/o/-, cristalli-, cf. gr. krystallos, gheață, sticlă)
s.n. sg. (tox.) amfetamină.
s. n. + prep. + s. f.
s. n. + prep. + s. f.