s.f. 1. Studiu care se ocupă cu condițiile de formare a cristalelor (2). 2. Formare a cristalelor în natură; cristalizare. – Cf. fr. cristallogénie.
s. f., g.-d. art. cristalogenézei
f. 1) Știință care se ocupă cu studiul condițiilor de formare a cristalelor. 2) Formare a cristalelor în natură; cristalogenie. /cf. fr. cristallogénie
s.f. 1. Studiul condițiilor de formare a cristalelor (2) [în DN]; cristalogenie. 2. Formarea cristalelor în natură; cristalizare. [Cf. fr. cristallogénie < gr. krystallos – gheață, gennan – a naște].
s. f. 1. studiul formării cristalelor1(1); cristalogenie. 2. formarea cristalelor în natură. (după fr. cristallogénie)