s.f. Operație de acoperire a unor obiecte metalice cu o peliculă subțire, rezistentă la coroziune, compusă din cromați1. – Din cromat1.
s. f., g.-d. art. cromatării
s.f. Operația de acoperire a obiectelor metalice cu un strat subțire de cromați, pentru a le da un anumit aspect și anumite calități (inoxidabilitate, luciu etc.) [După fr. chromatage].