cromiți, s.m. Oxid natural dublu de fier și crom, cubic, metalic, negru, întâlnit în rocile eruptive. – Din fr. chromite.
s. m., pl. cromíți
s.m. Cromat natural de fier. [< fr. chromite].
s. m. cromat natural de fier și crom. (< fr. chromite)