definiția cronice definiție dex

expr. v. chiulangită.

cronici, -ce, adj. (Despre boli) Care are o evoluție lentă, care are un caracter de durată. ♦ Fig. Care se prelungește multă vreme și nu mai poate fi ușor înlăturat. – Din fr. chronique, lat. chronicus.

adj. m., pl. crónici; f. sg. crónică, pl. crónice

1) (despre boli) Care durează de mult timp; cu evoluție lentă și de durată. 2) fig. Care se prelungește multă vreme; de lungă durată. /<fr. chronique

adj. – Care are evoluție lentă, cu caracter de durată. – Var. hronic (și der. , înv.). Lat. chronicus (sec. XVIII). – Der. cronică, s.f., din lat. chronica, sec. XVII; cronicar, s.m.; cronicăresc, adj.; cronograf, s.f. (cronică, anale), din gr. χρονόγραφος (sec. XVII); cronologic, adj., din fr.; cronologie, s.f., din fr.; cronometru, s.n., din fr. Pentru der. înv., cf. Gáldi 196.

adj. (Despre boli; op. acut) Care are o evoluție lentă, de durată. ♦ (Fig.) Care se prelungește multă vreme, învechit, greu de înlăturat. [< fr. chronique, lat. chronicus < gr. chronos – timp].

adj. 1. (despre boli) cu o evoluție lentă, de durată. 2. (fig.) care se prelungește multă vreme, învechit, greu de înlăturat. (< fr. chronique, lat. chronicus)