s.f. Parte a metrologiei care se ocupă cu studiul procedeelor și instrumentelor pentru măsurarea timpului; tehnica construirii de aparate pentru măsurat timpul. – Din fr. chronométrie.
s. f. (sil. -tri-), art. cronometría, g.-d. cronometríi, art. cronometríei
s.f. Parte a fizicii care studiază măsurarea timpului. ♦ Tehnica construirii cronometrelor. [Gen. -iei. / < fr. chronométrie].
s. f. 1. parte a mecanicii care se ocupă cu măsurarea timpului. 2. ramură a meteorologiei care studiază procedeele și instrumentele de măsurare a timpului. 3. tehnica construirii cronometrelor. (< fr. chronométrie)