definiția cruste definiție dex

cruste, s.f. 1. Strat exterior care se formează, prin solidificare, uscare etc., la suprafața unor corpuri moi; coajă, scoarță. ♢ Spec. Strat anatomic protector format la suprafața unei plăgi care începe să se cicatrizeze. 2. Strat îndesat, uscat și întărit care se formează uneori la suprafața terenului arabil în urma ploilor, bătătoririi excesive etc. 3. Strat solid de săruri depuse pe pereții unui vas sau ai unei țevi în care se află sau prin care curge un lichid conținând săruri dizolvate. 4. Înveliș impregnat cu săruri de calciu la unele nevertebrate. – Din lat. crusta.

s. 1. coajă. (Mămăliga a facut o ~.) 2. v. pojghiță. 3. v. coajă.

s. f., g.-d. art. crústei; pl. crúste

f. 1) Pojghiță formată la suprafața unor corpuri moi; coajă. 2) Strat anatomic protector, care se formează pe o rană când aceasta începe să se cicatrizeze; coajă. 3) Strat solid de săruri depuse pe pereții unui recipient sau al unei țevi, în care se află sau prin care curge un lichid. 4) Înveliș impregnat cu săruri de calciu la unele animale nevertebrate. /<lat. crusta

s.f. – Coajă. Lat. crusta, cf. fr. croûte, germ. Kruste (sec. XIX). – Der. crustaceu, s.m., din fr.; încrusta, vb., din fr.

s.f. Coajă formată prin solidificare deasupra unor corpuri moi; scoarță. [< lat. crusta, cf. germ. Kruste].

s. f. 1. coajă, scoarță. 2. strat tasat, uscat și întărit, de la suprafața terenului arabil, în urma ploilor, a grindinei etc. 3. strat solid de săruri, depuse pe pereții unui recipient. 4. înveliș tare al corpului unor vertebrate. (< lat. crusta)