cuceriri, s.f. Acțiunea de a (se) cuceri și rezultatul ei; câștig, progres, izbândă. ♢ Expr. (Fam.) A face o cucerire = a-și atrage simpatia sau dragostea ciuva. – V. cuceri.
s. 1. luare, ocupare, ocupație, (fran-țuzism înv.) conchetă. (~ Griviței.) 2. v. subju-gare. 3. v. repurtare. 4. v. câștigare. 5. v. încântare.