, -Ă, cucernici, -ce, adj. Evlavios, cuvios, religios, pios, smerit. ♦ (Adesea substantivat) Titlu care se dă preoților. – Cuceri + suf. -nic.
Care respectă cu strictețe prescripțiile religiei; cuvios; religios; evlavios; pios. /a cuceri + suf. ~nic
s. f. art. + adj., g.-d. Cucernicíei sale (tale, voastre)
s.f. Evlavie, religiozitate, pietate, smerenie, cucerie. ♦ (Însoțit de un pronume posesiv) Titlu care se dă preoților. – Cucernic + suf. -ie.
s. f., art. cucernicía, g.-d. cucernicíi, art. cucernicíei
f. Sentiment religios manifestat prin îndeplinirea scrupuloasă a practicilor bisericești; pietate; cuvioșie; evlavie; religiozitate; smerenie. [Art. cucernicia; G.-D. cucerniciei] /cucernic + suf. ~ie