definiția cucură definiție dex

, cucure, s.f. (Înv.) Tolbă de săgeți. – Din ngr. kúkuron.

, cucure, s.f. (Reg.) Parte a plugului care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul. – Din magh. kukora.

, cucure, s.f. (Înv.) Tolbă de săgeți. – Din ngr. kúkuron.

, cucure, s.f. (Reg.) Parte a plugului care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul. – Din magh. kukora.

s. v. cormană, răsturnătoare, tolbă.

s. v. cormană, răsturnătoare, tolbă.

(tolbă de săgeți, parte a plugului) s. f., g.-d. art. cúcurei; pl. cúcure

(tolbă de săgeți, parte a plugului) s. f., g.-d. art. cúcurei; pl. cúcure

f. Piesă de lemn sau de fier, care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul. /<ngr. kukora

f. înv. Tolbă de săgeți. /<ung. kúkuron

f. Piesă de lemn sau de fier, care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul. /<ngr. kukora

f. înv. Tolbă de săgeți. /<ung. kúkuron

s.f. – Parte a plugului care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul, făcută din lemn. Mag. kukora „strîmb” (DAR), cf. sb. kukora „cîrlig”. După Cancel 14, din rus. kókori.

s.f. – Tolbă de săgeți. Ngr. ϰούϰουρον, din lat. cucurum (Philippide, II, 710; REW 4790; DAR), împrumut literar din sec. XVI, fără circulație reală. Cf. alb. kukurë (Meyer 211), bg. kukur (Conev 71), it. còccano (Battisti, II, 991).

s.f. – Parte a plugului care leagă între ele brăzdarul, cormana și plazul, făcută din lemn. Mag. kukora „strîmb” (DAR), cf. sb. kukora „cîrlig”. După Cancel 14, din rus. kókori.

s.f. – Tolbă de săgeți. Ngr. ϰούϰουρον, din lat. cucurum (Philippide, II, 710; REW 4790; DAR), împrumut literar din sec. XVI, fără circulație reală. Cf. alb. kukurë (Meyer 211), bg. kukur (Conev 71), it. còccano (Battisti, II, 991).