cuiraséz, vb. I. Tranz. 1. A prevedea cu o cuirasă; a îmbrăca, a proteja cu o cuirasă. 2. Fig. A întări, a fortifica, a oțeli, a înarma. [Pr.: cu-i-] – Din fr. cuirasser.
vb. (sil. cu-i-), ind. prez. 1 sg. cuiraséz, 3 sg. și pl. cuiraseáză
vb. I. tr. 1. A prevedea cu o cuirasă; a îmbrăca, a proteja cu o cuirasă. 2. (Fig.) A întări, a fortifica, a oțeli, a înarma. [Pron. cu-i-. / < fr. cuirasser].
vb. tr. 1. a prevedea, a proteja cu o cuirasă (o navă etc.). 2. (fig.) a întări, a fortifica, a oțeli, a înarma. (< fr. cuirasser)
cuirasați, -te, s.n., adj. 1. S.n. Navă de război de mare tonaj, protejată de o cuirasă și înarmată cu artilerie grea. 2. Adj. (Despre nave de război) Protejat de o cuirasă și înarmat cu artilerie grea. [Pr.: cu-i-. – Var.: chiurasát s.n.] – Din fr. cuirassé.
rar și substantival Care este acoperit cu cuirasă; blindat. /<fr. cuirassé