cuiraséz, vb. I. Tranz. 1. A prevedea cu o cuirasă; a îmbrăca, a proteja cu o cuirasă. 2. Fig. A întări, a fortifica, a oțeli, a înarma. [Pr.: cu-i-] – Din fr. cuirasser.
vb. (sil. cu-i-), ind. prez. 1 sg. cuiraséz, 3 sg. și pl. cuiraseáză
vb. I. tr. 1. A prevedea cu o cuirasă; a îmbrăca, a proteja cu o cuirasă. 2. (Fig.) A întări, a fortifica, a oțeli, a înarma. [Pron. cu-i-. / < fr. cuirasser].