vb. – A nimici, a distruge, a scoate din luptă (un adversar, în afaceri). Fr. couler. – Der. culaj, s.n. (pierdere), din fr. coulage; culant, adj., din fr. coulant; culanță, s.f. (rapiditate, eficiență, spontaneitate în afaceri), der. intern. Sînt galicisme. Aceleiași rădăcini îi aparține culisă, s.f., din fr. coulisse.
culate, s.f. Partea dinapoi a țevii unei arme de foc, în care se află locașul închizătorului. – Din it. culatta.
f. Parte posterioară a țevii unei arme de foc. /<it. culatta