s.n. Culcare. – V. culca.
culcați, -te, adj. Așezat în poziție orizontală. – V. culca.
adj. 1. întins, lungit, tolănit, trântit, (reg.) răbunit, (Mold.) tologit. (Stă puțin ~ după-amiază.) 2. v. răsturnat. 3. doborât, tăvălit, (pop.) pologit. (Un lan de grâu ~.)
s. 1. v. culcare. 2. v. aplecare.
≠ sculat
s. n.
adj. m., pl. culcáți; f. sg. culcátă, pl. culcáte