cultisme, s.n. Afectare, bogăție căutată, artificială a stilului. ♦ Greșeală de limbă a cărei origine o constituie dorința de a se exprima mai literar, mai puțin banal. – Din fr. cultisme.
s. (LIT.) culteranism, gongorism. (~ul este o manieră literară.)
n. 1) Cuvânt introdus în limbă pe cale cultă. 2) Greșeală de limbă generată de dorința de a se exprima exagerat de literar; hiperliterarizare. /<fr. cultisme
s.n. 1. Bogăție, afectare particulară a stilului; culteranism; gongorism. ♦ Greșeală de limbă a cărei origine o constituie dorința de a se exprima mai literar, mai puțin banal. 2. Cuvânt introdus în limbă pe cale cultă; împrumut cult, opus celui popular. [< fr. cultisme].