s.f. (Rar) Cumințenie (1). – Cuminte + suf. -ie.
s. v. ascultare, chibzuială, chib-zuință, chibzuire, cumințenie, cumpăt, cumpătare, docilitate, înțelepciune, judecată, măsură, minte, moderație, rațiune, socoteală, socotință, supune-re, tact.
f. v. CUMINȚENIE. /cuminte + suf. ~ie