cumpănesc, vb. IV. 1. Tranz. A cântări (cu cumpăna). ♦ A aprecia greutatea sau alte calități ale unui obiect. 2. Tranz. A pune în stare de echilibru; a echilibra. 3. Refl. și tranz. A (se) clătina, a (se) legăna. 4. Tranz. și intranz. Fig. A cântări cu mintea, a chibzui, a socoti. ♦ Refl. A sta la îndoială înainte de a lua o hotărâre; a șovăi. 5. Refl. Fig. A lua o hotărâre; a se decide. 6. Tranz. Fig. (Reg.) A îndemna, a sfătui. 7. Tranz. Fig. A fi mai presus de...; a întrece; a precumpăni. – Din cumpănă.
vb. v. aduce, alege, apropia, asemăna, asemui, chibzui, cântări, codi, decide, ezita, fixa, gândi, hotărî, intenționa, judeca, plănui, potrivi, pregeta, proiecta, semăna, socoti, stabili, șovăi.
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. cumpănésc, imperf. 3 sg. cumpăneá; conj. prez. 3 sg. și pl. cumpăneáscă
tranz. 1) înv. (obiecte) A pune pe cumpănă, pentru a stabili greutatea; a cântări cu cumpăna. 2) (obiecte) A aprecia cantitativ și calitativ. ♢ ~ din ochi a evalua (ceva) la prima vedere. 3) fig. A judeca, luând în considerație eventualele posibilități; a chibzui; a cântări. ♢ A-și ~ vorbele a chibzui înainte de a spune ceva. 4) A face să se cumpănească. 2. intranz. (despre persoane) A sta în cumpănă; a nu se putea hotărî; a ezita; a oscila; a pendula; a șovăi; a balansa. /Din cumpănă