cumpărături, s.f. Faptul de a cumpăra; (concr.) obiect cumpărat; târguială. – Cumpăra + suf. -ătură.
s. târguială. (A făcut unele ~.)
s. f., g.-d. art. cumpărătúrii; pl. cumpărătúri
f. 1) Faptul de a cumpăra. 2) Obiect cumpărat. /a cumpăra + suf. ~ătură