Dictionare:
Toate
DEX
Sinonime
Antonime
Neologisme
Ortografic
Arh. & Reg.
Etimologic
Academic
definiția cunoaștere definiție dex
cunoaștere
găsește rime pentru
cunoaștere
Cuvinte apropiate:
cunoaștere
CUNOÁȘTERE
,
cunoașteri
, s.f.
Acțiunea
de
a
cunoaște
și
rezultatul
ei.
1.
Reflectare
în
conștiință
a
realității
existente
independent
de
subiectul
cunoscător
. ♢
Teoria
cunoașterii
=
ramură
a
filosofiei
care
studiază
posibilitatea
,
izvoarele
,
formele
și
legitățile
cunoașterii
;
gnoseologie
.
2.
Faptul
de a
poseda
cunoștințe
,
informații
,
date
asupra
unui
subiect
,
asupra
unei
probleme
;
cunoștință
(
1
). – V.
cunoaște
.
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cunoaștere
CUNOÁȘTERE
s.
1.
înțelegere
,
percepție
,
pricepere
.
(
Proces
de ~.)
2.
(înv.)
știință
,
știre
,
știutură
.
(~
lucrurilor
.)
3.
pricepere
,
stăpânire
. (~
mai
multor
meserii
.)
4.
posedare
,
stăpânire
. (~
mai
multor
limbi
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cunoaștere
Cunoaștere
≠
necunoaștere
,
neștiință
Dictionar: Dictionar de antonime
|
definitia cunoaștere
cunoáștere
s. f., g.-d.
art
.
cunoáșterii
;
pl.
cunoáșteri
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia cunoaștere
a cunoaște ca-n palmă
expr.
a
cunoaște
la
perfecție
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia cunoaștere
a cunoaște ca pe propriul buzunar
expr.
v.
a
cunoaște
ca-n
palmă
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia cunoaștere
a cunoaște toate chichițele
expr.
1.
a
cunoaște
în
detaliu
un
meșteșug
.
2.
a
cunoaște
toate
detaliile
și
dedesubturile
unei
afaceri
.
Dictionar: Dictionar de argou al limbii romane
|
definitia cunoaștere
CUNOÁȘTE
,
cunósc
, vb. III.
1.
Tranz. A
lua
cunoștință
de
obiectele
și de
fenomenele
înconjurătoare
,
reflectate
în
conștiință
; a
stabili
în
chip
obiectiv
natura
,
proprietățile
unui
lucru
,
relațiile
dintre
fenomene
, a
le
da o
interpretare
conformă
cu
adevărul
.
2.
Tranz. A avea sau a
dobândi
cunoștințe
pe
baza
studiului
,
experienței
; a fi
luat
cunoștință
de ceva.
3.
Tranz. A
ști
, a
afla
cine
este cineva, a
identifica
ceva; a fi
făcut
(
personal
)
cunoștință
cu cineva. ♢ Expr.
A nu
cunoaște
moarte
= (
despre
obiecte
) a fi
trainic
,
durabil
.
A-și
cunoaște
(sau
a nu-și
cunoaște
)
lungul
nasului
= a-și da (sau a nu-și da)
seama
de ce i se
cuvine
sau i se
poate
permite
.
A
face
cunoscut
(cuiva ceva) = a da de
știre
, a
preveni
, a
avertiza
. ♦ A
ști
felul
de a fi al cuiva. ♢ Expr.
A
cunoaște
lumea
= a avea
experiența
vieții
. ♦ A
recunoaște
, a
identifica
. ♦ A
distinge
, a
deosebi
pe cineva sau ceva. ♦ A avea de-a
face
cu ceva, a fi în
deplină
cunoștință
de
cauză
.
Cunosc
eu
bunătatea
ta
.
4.
Refl. A se
băga
de
seamă
, a se
remarca
, a se
descoperi
. ♦ A avea
efect
, a nu se
întâmpla
în
zadar
.
Pe unde a
trecut
se
cunoaște
. ♢ Expr. (Tranz.)
A
cunoaște
ceva
= a se
alege
cu un
profit
.
5.
Tranz. A
admite
adevărul
; a nu
tăgădui
.
6.
Intranz. (
Rar
) A-și
arăta
recunoștința
pentru
ceva; a
răsplăti
.
7.
Tranz. A
admite
calitatea
sau
titlul
cuiva.
8.
Tranz. A-și da
seama
de ceva; a
înțelege
, a
ști
. – Lat. pop.
connoscere
(=
cognoscere
).
Dictionar: Dictionarul explicativ al limbii romane - DEX '98
|
definitia cunoaștere
CUNOÁȘTE
vb.
1.
a
pricepe
, a
stăpâni
, a
ști
, (fam.) a
vedea
.
(~ la
perfecție
mai
multe
meserii
.)
2.
a
poseda
, a
stăpâni
, a
ști
. (~
trei
limbi
străine
.)
3.
a
înțelege
, a
pricepe
, a
ști
.
(~
franceza
?)
4.
v.
afla
.
5.
v.
ști
.
6.
a (se)
ști
.
(Ne ~ de
mici
;
îl
~ ca pe un
cal
breaz
.)
7.
v.
recunoaște
.
8.
a (se)
observa
, a (se)
remarca
, a (se)
vedea
.
(Se ~ că ai
fost
tu
aici
.)
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cunoaștere
CUNOÁȘTE
vb. v.
aprecia
,
chibzui
,
considera
,
crede
,
deduce
,
găsi
,
gândi
,
judeca
,
obține
,
opina
,
răsplăti
,
realiza
,
recompensa
,
recunoaște
,
socoti
.
Dictionar: Dictionar de sinonime
|
definitia cunoaștere
cunoáște
vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl.
cunósc
,
perf. s. 1 sg.
cunoscúi
,
3 sg.
cunoscú
;
part
.
cunoscút
Dictionar: Dictionar ortografic al limbii romane
|
definitia cunoaștere
A CUNOÁȘTE cunósc
tranz.
1
) (
aspecte
ale
vieții
materiale
sau
spirituale
)
A
poseda
în
memorie
pe
baza
experienței
sau a
studiului
; a
ști
.
~
orașul
. ~ o
limbă
. ~
opera
unui
scriitor
.
♢
~
viața
(
sau
lumea
)
a avea
mare
experiență
de
viață
. 2)
(
persoane
)
A
ști
din
diferite
puncte
de
vedere
.
Îl
cunosc
de
mic
copil
.
♢
A nu ~
moarte
a) a fi
durabil
; b) a
lăsa
o
amintire
vie
. 3)
(
ființe
,
lucruri
)
A
deosebi
de
altele
de
același
fel
(după
anumite
semne
); a
recunoaște
. 4) A
pătrunde
cu
mintea
; a
înțelege
; a
ști
; a
pricepe
.
Cunosc
intențiile
lui.
/<lat.
connoscere
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia cunoaștere
A SE CUNOÁȘTE mă cunósc
intranz.
A fi
cunoscut
(
unul
cu
altul
); a
deține
informații
unul
despre
altul
; a se
ști
. /<lat.
connoscere
Dictionar: Noul dictionar explicativ al limbii romane - NODEX
|
definitia cunoaștere
cunoáște (cunósc, cunoscút),
vb. –
1.
A
lua
cunoștință
. –
2.
A
înțelege
, a
aprecia
, a
judeca
. –
3.
A cîștiga, a
achiziționa
. –
4.
A
deduce
, a
conchide
. –
5.
A
observa
, a
remarca
. –
6.
A
ști
, a avea în
minte
, a-și da
seama
de ceva. –
7.
A fi în
relații
cu cineva. –
8.
A fi la
curent
. –
9.
A
recunoaște
, a
identifica
. –
10.
A avea
raporturi
trupești
cu o
femeie
. –
11.
A
recunoaște
, a
dovedi
, a
declara
, a
admite
. –
12.
A fi
recunoscător
, a
mulțumi
. –
13.
A
recunoaște
drept
șef
, a
respecta
, a avea
considerație
. – Mr.
cunoscu
, cunuscui, cunoaștire
, megl.
cunos(c)
, istr.
cunoscu
.
Lat.
cognōscĕre
, prin
intermediul
unei
forme
vulg. *
connōscĕre
(Pușcariu 447;
Candrea
-
Dens
., 446; REW 2031;
DAR
); cf. it.
conoscere,
prov.
conoire,
fr.
connaître
, cat.
coneixar
, sp.
conocer
,
port
.
conhecer
. – Der.
cunoscut
,
s.m. (
persoană
știută
;
prieten
);
necunoscut
,
adj. (care nu este
cunoscut
);
cunoscător
,
adj. (care
cunoaște
);
necunoscător
,
adj. (care nu
cunoaște
,
ignorant
);
cunoștință
, s.f. (cunoaștere;
știre
;
judecată
;
noțiune
,
idee
;
relație
de
societate
;
persoană
cunoscută
; înv.,
gratitudine
; înv.,
conștiință
);
necunoștință
, s.f. (
ignoranță
,
nepricepere
);
încunoștiința
, vb. (a
aduce
la
cunoștință
; a
informa
);
cunoștințe
, s.f. pl. (
persoane
cunoscute
) care pare să
reprezinte
lat.
cognoscentem
(Cipariu,
Principii
,
198; Drăganu,
Dacor.,
II, 278;
DAR
),
sec
. XVII, înv.;
recunoaște
, vb. (a
admite
; a
acorda
; a
mărturisi
; a
vizita
; a
explora
; a
mulțumi
), a
înlocuit
în
epoca
modernă
vb.
cunoaște
cu
sensurile
11-13;
recunoscător
,
adj. (care
poartă
gratitudine
);
nerecunoscător
,
adj. (
ingrat
);
recunoștință
,
s.f. (
gratitudine
);
nerecunoștință
,
s.f. (
ingratitudine
).
Dictionar: Dictionarul etimologic roman - DER
|
definitia cunoaștere
Widget WebDex
- Ia cu tine dictionarul explicativ roman in blogul, pagina sau site-ul tau!
Plugin de browser
- Adauga pluginul de cautare WebDex in browserul tau.
Webdex.ro foloseste cookies pentru a putea afisa rezultatele corecte. Continuand navigarea pe acest site, esti de acord cu folosirea de cookies.
Mai multe detalii
OK